Prietenii şi muzica

Extrem de interesant cum creierul nostru ne joacă feste când ne e lumea mai dragă. Am mai vorbit de nevoia de lecitină şi în trecut, dar parcă pe zi ce trece uit tot mai multe lucruri. Spre exemplu, acum două zile am avut nevoie de cam un sfert de oră să îmi aduc aminte împreună cu un prieten numele filmului lui Christopher Nolan cu Di Caprio în rol principal (Inception, evident)!

În fine. Divagăm. Spuneam că e mai mult decât interesant cum nu suntem în stare să memorăm un număr de telefon al pizzeriei din colţ, ori numărul străzii pe care locuim, ori chiar numele bulevardului principal al oraşului, ori id-ul noului coleg de muncă, ori numele medicamentului de care are nevoie cineva din familie. Unde mai pui că mai ai nevoie de un post-it mai tot timpul, începând de la lista de cumpărături şi ajungând la ordinea subiectelor pe care trebuie să le tratezi într-o oarecare zi. Unde vreau s-ajung cu toate astea?

Unul din cele mai faine sentimente este acela când recunoşti o piesă, o melodie, un şlagăr, un hit demult uitat, după primele secunde de bumţi-bumţi, după primele acorduri de chitară, după bass-ul profund şi asta fără să te forţezi prea mult. Şi mai frumos e când simpla audiţie a piesei cu pricina îţi aduce automat în faţa ochilor locul în care ai ascultat-o prima dată, mirosul mâncării pe care ai savurat-o în timp ce din difuzoare răsuna melodia cutare, oamenii cu care erai în acel moment, ba uneori chiar şi spusele tale şi a celor ce te acompaniau. Sunt mai mult ca sigur că acei deja arhi-cunoscuţi cercetători britanici ori americani au şi descoperit o legătură între beat-uri şi amintiri, însă prefer să nu apelez la atotputernicul gugăl. Mi se întâmplă foarte des să aud o melodie pe care să o atribui unui anumit moment din viaţă, fie el recent, fie el demult ascuns după perdeaua de amintiri şi consider că e una din cele mai mişto chestii pe care le poate face creieraşul uman. E minunat să poţi să identifici o melodie cu cel de lângă tine, cu cei ce sunt departe, cu cei cu care nu te-ai mai auzit de ceva vreme.

Iar dacă ţi se întâmplă acest lucru nu ezita să o împărtăşeşti cu ei. Sună-i, pune-le melodia, bâzâie-i pe mess şi trimitele-o, ataşeaz-o cu încredere unui mail plin de emoticoane, împărtăşeşte-o cu ei. Închide ochii, lasă-te purtat de sunet şi imaginează-ţi locul în care ai auzit-o pentru prima dată, locul care te leagă de portativ şi note, lasă aminitrile să vină la suprafaţă, vei vedea, te vei simţi brusc mai bine.