Cum o fo` în capitală

Drăguţ. Sau fain. Sigur, ar fi un pic cam rău din partea mea să descriu marea metropolă bucureşteană doar aşa de succint. Prima reîntâlnire cu capitala după muuulţi anişori a fost undeva pe la mijloc. Nici prea prea nici foarte foarte.N-a fost nici realmente mindblowing, dar nici atât de rău pe cât se tot vorbeşte că ar fi. N-are sens să-nşir acum ceea ce ştiţi deja despre Bucureşti. Aşa că nu voi fi kilometric şi mă voi rezuma la câteva aspecte care mi-au rămas în minte, pozitive şi negative.

• mâna lui Ceauşescu "se simte" peste tot. Blocuri cenuşii, megalomania din jurul Casei Poporului, metroul, bulevardele largi, parcurile mari şi aerisite.
• nebunie completă în trafic, o adevărată mişcare browniană. Am impresia că, cel puţin ca şi şofer, ai nevoie de vreo trei perechi de ochi. Ca pieton, cel puţin de şase. 
• ne aflăm într-adevăr în secolul vitezei. În Bucureşti lucrul ăsta se simte din plin. Nimeni nu stă locului, nimeni nu se gândeşte de două ori, acţionează instant.
• tupeul este ridicat la rang de artă. Ştiam de această caracteristică tipic bucureştenească, însă nu băuniam că atinge astfel de cote. Sigur, vorbim atât de tupeu pozitiv cât şi, evident, de cel negativ.
• deşi pare pe alocuri greu de crezut, se citeşte foarte mult. Sunt mulţi cei ce au în permanenţă o carte la purtător. În special în metrou, dar şi în parc, pe bancă. Din nefericire Cancan, Libertatea, Ring sau Click sunt şi ele în topul preferinţelor.
• în câţiva ani, maidanezii i-ar putea întrece numeric chiar şi pe ţiganii atât de prezenţi în Bucureşti.
• dacă metroul este o încântare, arătând chiar mai bine decât "în vecini", călătoria cu autobuzul sau tramvaiul (conservă pe roţi) e o adevărată piatră de încercare. Cu ocazia asta ţi se întăreşte ideea că românii chiar sunt certaţi cu săpunul.
• centrul vechi, chiar şi aşa neterminat (nu e chiar atât de gravă treaba pe cum e expusă la televizor) este realmente superb. Străduţele de pe Lipscani au o atmosferă aparte, un parfum special.
• centrul propriu-zis al capitalei merită într-adevăr vizitat. O grămadă de clădiri cu arhitectură aparte, locuri foarte faine.
• muzeul Antipa este, momentan, punctul forte al Bucureştiului. Renovat într-un mare fel, nu trebuie să lipsească de pe itinerariul niciunui turist.
• muzeul satului este şi el o surpriză plăcută. Străinii îşi pot face o impresie despre tradiţiile şi folclorul nostru într-un cadru decent la un preţ mai mult decât rezonabil.
• parcul Herăstrău e grozav. Neaşteptat de curat, o oază de verdeaţă atât de necesară într-un oraş atât de poluat. Cişmigiul în schimb nu e cu nimic mai diferit decât orice alt parc românesc.
• calea Dorobanţilor e într-adevăr plină de scheme şi figuri. Preţuri enorme, complet nejustificate.De evitat.
• arena naţională, cel puţin de afară (n-am avut voie să arunc un ochi în interior), nu e foarte spectaculoasă. Un stadion cu o arhitectură normală, într-o zonă destul de urâtă. Cel puţin din privinţa asta Cluj Arena e peste.
• odios de-a dreptul accentul şi exprimarea bucureştenilor. De nedescris. Nici într-o mie de ani nu m-aş putea obişnui cu el. Înjurăturile pe "limba" miticilor sună mai rău decât orice.