22 iunie 2011

Nişte lecitină, vă rog frumos!

De o prea bună bucată de vreme mi se întâmplă un fenomen ciudat. Nu îmi mai aduc aminte cu lejeritate anumite detalii ori chestiuţe interesante văzute, citite, auzite, descoperite cu ceva timp în urmă. Zău că am uneori impresia că n-o să trec bine de 50 de ani şi o să mă fac vecin cu neamţul ăla deloc simpatic Alzheimer, atât de tare mă sâcâie problema!

N-o să bat apa în piuă şi să spun că eram vreun pui de geniu înainte, care absorbea informaţiile ca un burete pufos de baie. Nici poveste, dar cu toate astea colegii şi prietenii îşi puteau da seama că reţineam foarte uşor lecţiile din generală ori liceu, iar acasă nu mai aveam nevoie să le repet. Într-atât de antrenată mi-era mintea încât îmi aduc aminte (funny nu?) că în liceu am scris un referat pentru un zece la religie după ce ascultasem predica preotului dintr-o duminică oarecare. Cu toatea astea, acum mi-aduc aminte foarte greu un titlu de carte buuuună citită în facultate, ori numele vreunui autor ce mi-a plăcut, actorul ori regizorul din filmul cu tare şi o grămadă de alte chestii de genul acesta. Şi mă enervează destul de tare şi asta pentru că îmi place să fiu cel ce ştie o sumedenie de termeni interesanţi, actori underground ori alte minunăţii de genu.

Curios e că prostiile şi aberaţiile, ori chestiile banale le reţin(em) cu o lejeritate ieşită din comun. De pildă, îmi e de ajuns să ascult 10 secunde dintr-o piesă de acum 20-25 de ani, ori dintr-un hit actual (chiar dacă toate seamănă între ele) pentru a recunoaşte autorii şi titlul. Mai mult, dacă mă trezeşti din somn la 4.43 dimineaţa şi mă pui să îţi povestesc despre campionatul mondial dn '70 ori despre parcursul lui Liverpool din anii 80 în cupele europene, e posibil să fie o diminaţă tare lungă.

Acum mă întreb. Are treaba asta vreo legătură cu faptul că odată adâncit într-o lume (cum e ceea a sportului) cu care mă confrunt în fiecare zi şi din care evadez rar, orizonturile să se fi strâmtorat într-atât încât să nu mai reţin aspecte ce n-au legătură cu domeniul meu de activitate? În alte cuvinte, să mă fi îndobitocit subit? Ţine asta şi de oamenii care te înconjoară? Spre exemplu în facultate, nu mă confruntam cu problema asta fiind mereu înconjurat de oameni isteţi, care aveau cunoştinţe din orice domeniu. S-a relaxat creieraşul meu odată cu automatismele pe care le fac la lucru?

3 wild thought(s):

iulineatza spunea...

da, sa stii ca si mie mi se intampla deseori sa nu mai imi aduc aminte chestii esentiale. alteori imi vin de nu stiu unde, si amintiri si idei si totul e foarte spontan. si un mos e mai ager, un mos care isi aduce aminte cu toate detaliile intreaga viata.

Andrei spunea...

confirm ca si mie mi se intampla ... Prea des parca.
Recent am citit un articol despre un autor, Ian McEwan, ale carui carti (ras)citeam cu pasiune acum 8-10 ani, in facultate. Cu rusine si oarece teama, recunosc ca acum nu mai imi amintesc nici macar aspecte esentiale din romanele sau nuvelele respective.

Naked spunea...

dude ne amintim fragmente din conversatii, poate chiar 3,4 cuvinte care au sunat "fain" sau au ring the bell in the moment si nu ne amintim numele persoanei cu care am facut cunostinta cu 2 min in urma :))
eu zic ca nu e vorba de Alzheimer,e vorba de atentia acordata subiectului.
depinde de pe ce varf de lume privesti:-? ca eu s-ar putea sa vad nori cand tu vezi soarele si tot asa :))

u're fine -! :d don't worry :))

Un produs Blogger.