Asalt la limba română

Multe sunt lucrurile de care trebuie să ţină cont un jurnalist. Verificarea informaţiei din cât mai multe surse posibile, documentarea temeinică înaintea abordării unui anumit subiect. Greşelile gramaticale, limbajul de lemn. Transmiterea mesajului într-un mod cât mai "curat" şi corect cititorului. Evitarea ambiguităţilor, "zaţului", exprimării greoaie. Şi lista poate continua. 

Mintea trebuie să fie mereu în alertă, mereu în priză, să fie antrenată pentru orice. Şi asta pentru că, vrând ne-vrând, există o anumită perioadă în care lucrurile pe care le relatezi încep să se repete, într-un mod sau altul. Iar tu nu trebuie să faci altceva decât să "îmbraci" aceeaşi informaţie în haine noi, evitând, pe cât posibil, clişeele. Fără doar şi poate există o gamă largă de clişee la care jurnaliştii vor apela cu încredere de fiecare dată când rămân în pană de idei sau nu au inspiraţie suficientă. Numai aşa se întâmplă să întâlnim fel şi fel de expresii, care mai de care mai uzate, în domenii în care nu s-ar cădea să le folosim. 

E de notorietate faptul că, cel puţin în jurnalismul sportiv, numărul clişeelor se apropie uşor-uşor de populaţia Chinei. "Mingea e rotundă". "Fotbalul se joacă pe goluri", "Cea mai bună apărare e atacul", "Şi-au dorit mai mult victoria" sunt doar câteva dintre sutele de clişee. Pe multe dintre acestea le veţi regăsi în cartea excelentului Radu Paraschivescu "Dintre sute de clişee. Aşchii dintr-o limbă tare", pe care v-or recomand cu căldură. N-am să alcătuiesc nicidecum un top al celor mai folosite, asta pentru că, parţial, nici n-ar fi prea corect, având în vedere că, probabil, cel puţin o dată, m-am legat şi eu de ele. Cum nici la fel de corect nu e să mă agăţ de celelalte sute de clişee folosite de ceilalţi colegi din presă, dar cu toate astea nu pot să nu-mi spun of-ul. 

Există o expresie care, de când, am păşit timid în presă, mă irită cu desăvârşire. Nu există jurnalist român să n-o fi folosit măcar o dată într-un reportaj, interviu, ştirică, feature, relatare. Nu există prezentator, moderator, MC ori DJ care să nu o fi citit măcar o dată de pe prompter ori de pe coala A4. E vorba de "a lua cu asalt". Adăugăm orice subiect şi iese o propoziţie, un titlu, un supra titlu, un intertitlu de ţi-e mai mare dragul. Fie că vorbim de economie, politică, social, sport. Şi dacă în cartea sa, Radu Paraschivescu, reuşeşte performanţa de a crea o întreagă declaraţie a unui sportiv, doar prin a folosi acel limbaj de lemn, acele clişee atât de uzate (sper să v-o redau într-o postare pentru că e mai mult decât savuroasă), eu am să vă dau, aleatoriu, cel puţin 10 situaţii în care cineva A LUAT CU ASALT ceva, în presa românească, doar în ultimele două zile:

"manifestanţii iranieni au luat cu asalt ambasada Marii Britanii"

"ecologiştii au luat cu asalt o centrală nucleară din Franţa"

"fanii Pariu cu Viaţa au luat cu asalt pagina de facebook a serialului"

"bucureştenii au luat cu asalt magazinele de IT vinerea trecută"

"cele mai frumoase pisici au luat cu asalt Romexpo"

"prostituatele românce au luat cu asalt Elveţia"

"adăpostul de câini, luat cu asalt de câinii vagabonzi"

"pasionaţii sporturilor de iarnă au luat cu asalt pârtiile din Harghita"

"comisarii OPC au luat cu asalt pieţele din Târgu Jiu"

"Cinci Mitsubishi ASX au luat cu asalt drumeagurile de prin Piatra Craiului"

"târgul de carte, luat cu asalt de sute de liceeni"

"vasluienii au luat cu asalt casele de bilete"