3 august 2011

Shopping-ul, durerea mea

Am luat-o ca pe o provocare. Fiecare individ vrea să-şi cunoască propriile limite. Am vrut să văd cam cât timp rezistă corpul bărbatului fără bere şi fotbal. Cam cât poate îndura un bărbat zecile probe şi răs-răs-răs răzgândiri ale partenerei.

Sunt slab. N-am rezistat mai mult de cinci ore. Totul a început cu un ochi care se zbătea şi a continuat cu o durere de cap ce se accentua odată cu numărul magazinelor de pe prima stradă. A urmat apoi o duerere puternică în călcâie şi o nevoie cruntă de a savura o bere rece. Chiar şi perspectiva unui meci dintre Damila Măciuca şi Ghecon Lăpuşata îmi surâdea oarecum. Orice să scap de zecile de maieuri colorate, sutele de zorzoane şi accesorii care mai de care mai sclipiricoase. Aş fi dat orice să stau departe de cohortele de fete pentru care timpul petrecut în cabina de schimb încercând una din trilioanele de rochiţe nu era niciodată îndeajuns. Iar când totul părea că se îndreaptă spre final, aflam că locul în care ne opintisem nu reprezenta decât un etaj din cele TREI rezervate damelor.

"Ce zici de asta, e drăguţă?", "Aş lua-o pe asta, dar nu ştiu dacă-mi vine bine culoarea. Ce părere ai, alb sau roz? Sau poate cu paiete. Sau poate nnnnegruu. Nu, nu. Negru are şi piţipoanca aia de la doi. Gata, ştiu. E gri. Mnuuu, de fapt stai, gri-ul nu-mi place aşa de mult, e vară şi transpiri uneori mai mult şi se vede prea uşor. Hai că totuşi le iau ăstea trei. Ţine pisicel tu geaca asta, ia şi telefonul şi agaţă şi ochelarii ăştia undeva că zău de-i mai suport. Hai, vino cu mine la cabină, să-mi spui dacă îmi vin bine..."

Ceva e putred în zona cabinelor de probă. Timpul trece infinit mai greu, iar singurul lucru la care te poţi gândi e cum s-o faci şi pe ea să urmărească o finală întreagă a campionatului mondial de snooker, comentată de Ovidiu Ioaniţoaia. Nici măcar vânzătoarele drăguţe ce te privesc cu compasiune nu ţi se mai par interesante. Disperat, arunci o privire în stradă şi zăreşti că peste drum te-aşteaptă o parfumerie şi oftezi adânc. Simţi c-ameţeşti şi ai vrea să iei un loc, însă, ghinion, perdeaua cabinei de schimb se mişcă brusc. "Gata bibiloiul meu. Uite, ţine-te de ăstea cinci rochiţe. Nu, stai. Dă-mi-le mie şi tu du-te adu o mărime mai mică la top-ul ăsta negru. Are decolteul prea adânc şi după aia ai să-mi spui că le arăt prea mult băieţilor din jur. Hai fuguţa, că uite cât e ceasul şi mai avem de văzut şi raionul cu chiloţei şi sutiene. Şi nu mi-am luat parfum şi nici nişte balerini de ăia de îţi plac tot ţie, ca să nu zici că nu îţi fac toate poftele... Mai cu talent că în ritmul ăsta mai trebuie să venim şi mâine...

P.S.: Acest mic fragment face parte dintr-o campanie menită să atragă atenţia proprietarilor de mall-uri sau magazine de firmă din toată lumea, asupra necesităţii construirii unor zone speciale (asemănătoare celor destinate copiilor) pentru bărbaţii care sunt nevoiţi să îşi urmeze, zi de zi, consoartele la shopping. Pentru detalii legate de modul în care ar trebui să arate un astfel de ţarc şi de ceea ce ar trebui să se regăsească în el nu ezitaţi să mă contactaţi.

2 wild thought(s):

Alex spunea...

Eşti bun, nu mai am cuvinte! La mine e invers :)

lexy spunea...

foaaarte tare.....nici k puteai descrie mai frumos:))))dar in apararea mea si eu am stat cu tine:D...oriccum super postarea asta...my fav:P

Un produs Blogger.