Acelaşi decor cu care v-am familiarizat deja. Aceiaşi oameni (doar cu ceva ani şi kilograme în plus), acelaşi bitum încins de soarele gustarului, aceleaşi porţi (colorate în alb-vişiniu între timp), aceeiaşi masă de ping-pong din beton. Acelaşi meci de la ora şase, mult mai relaxat şi ceva mai lent.
Aceeaşi generală numărul doi (devenită între timp liceu de arte plastice), cu mult mai bătrână şi cu mult mai multe ferestre ştirbite de baloanele prea înalte care nu şi-au găsit de fel ţinta. Doar că de data aceasta, bătrâna instituţie pare ceva mai supărată ca de obicei. Sătulă de sutele de "proiectile" şi de miile de urlete şi-njuărturi auzite de-a lungul verii, clădirea în care am învăţat mai mult de jumătate din cei care păşim acum pe asfaltul decolorat de soarele arzător, parcă vrea să-şi ia tributul. Doar câţiva centrimetri şi puteam asista la o adevărată tragedie....
Cam la jumătate de oră de la start, "cei mici" atacă jumătatea "bătrânilor", în căutarea golului trei, când unul dintre ei se avântă şi expediază o ghiulea de undeva din marginea terenului. Balonul urcă însă năprasnic spre geamurile unei clase de la mijlocul etajului doi şi se loveşte puternic de grilajul ruginit de ploi şi şubrezit de numeroasele ratări ale băieţilor care, cândva, stăteau ca pe ace în băncile din spatele ferestrelor mari, în aşteptarea pauzelor. Numai norocul a făcut ca, în acel moment, băiatul înalt în tricou roş-albastru, străjer între buturi, să nu plece imediat în căutarea mingii ajunse între timp înapoi pe pământ şi asta pentru că grilajul de la doi s-a desprins şi a căzut, cu un zgomot asurzitor, la doar câteva palme de omul din poartă. Am zâmbit cu toţii în faţa norocului, dar ne-am dat seama că puteam asista la ceva cu totul neplăcut.
Doza de noroc ce a răsărit zilele trecute în curtea şcolii s-a dublat instant când am observat că, la nici doi metri de poartă, trei copii de-o şchioapă se întreceau la tenis de masă. Ce s-ar fi întâmplat dacă unul din ei ar fi alergat după sfera albă buclucaşă în exact acelaşi moment?? Cine ar fi fost scos ţap ispăşitor în această situaţie? Cel care a tras, şcoala, ghinionul????
Aceeaşi generală numărul doi (devenită între timp liceu de arte plastice), cu mult mai bătrână şi cu mult mai multe ferestre ştirbite de baloanele prea înalte care nu şi-au găsit de fel ţinta. Doar că de data aceasta, bătrâna instituţie pare ceva mai supărată ca de obicei. Sătulă de sutele de "proiectile" şi de miile de urlete şi-njuărturi auzite de-a lungul verii, clădirea în care am învăţat mai mult de jumătate din cei care păşim acum pe asfaltul decolorat de soarele arzător, parcă vrea să-şi ia tributul. Doar câţiva centrimetri şi puteam asista la o adevărată tragedie....
Cam la jumătate de oră de la start, "cei mici" atacă jumătatea "bătrânilor", în căutarea golului trei, când unul dintre ei se avântă şi expediază o ghiulea de undeva din marginea terenului. Balonul urcă însă năprasnic spre geamurile unei clase de la mijlocul etajului doi şi se loveşte puternic de grilajul ruginit de ploi şi şubrezit de numeroasele ratări ale băieţilor care, cândva, stăteau ca pe ace în băncile din spatele ferestrelor mari, în aşteptarea pauzelor. Numai norocul a făcut ca, în acel moment, băiatul înalt în tricou roş-albastru, străjer între buturi, să nu plece imediat în căutarea mingii ajunse între timp înapoi pe pământ şi asta pentru că grilajul de la doi s-a desprins şi a căzut, cu un zgomot asurzitor, la doar câteva palme de omul din poartă. Am zâmbit cu toţii în faţa norocului, dar ne-am dat seama că puteam asista la ceva cu totul neplăcut.
Doza de noroc ce a răsărit zilele trecute în curtea şcolii s-a dublat instant când am observat că, la nici doi metri de poartă, trei copii de-o şchioapă se întreceau la tenis de masă. Ce s-ar fi întâmplat dacă unul din ei ar fi alergat după sfera albă buclucaşă în exact acelaşi moment?? Cine ar fi fost scos ţap ispăşitor în această situaţie? Cel care a tras, şcoala, ghinionul????
0 wild thought(s):
Trimiteți un comentariu