Luduţăăăă!!! Luduţăăăăă!! Luduuuuuuuuu!! Vocea în transformare a lui Iţă răzbate în întreg cartierul. E aproape 10 jumate şi fraţii Alecu sunt punctuali ca de obicei. În timp ce unul dintre ei caută cu privirea perdeaua de la camera mea, celălat e undeva în colţul străzii, la interfonul lui Planetar. Scara lor e ceva mai şmecheră, şi-au pus interfon în urmă cu vreo săptămână şi de atunci Dani nu se mai oboseşte să-l strige pe băiatul blond de la trei.
Îmi fac apariţia la geamul mijlociu, îl salut cu un zâmbet mare pe Iţă şi aştept să văd care-i planul astăzi. "Hai jos, mai cheamă pe care mai ştii şi adu şi mingea aia de la Cola, că ne strângem imediat la un bambilici şi după mergem în curte să dăm un fotbal". Îi transmit că lobda s-a cam dezumflat de când stă pe balcon, printre ghivecele mamei. "Nu-i nimic, ia şi acul şi hai că o umflăm la centrală şi dacă nu, la nenea de la blocul trei, ăla cu garajul. Hai odat', n-ai plecat?" Şi Dani are sorţi de izbândă. Planetar a scos capul somnoros pe geamul de la balcon şi a încunviinţat că în cinci minute e jos. Cu toţii ştim însă că îi ia, cel puţin vreo cinşpe până se îmbracă...
Înşfac repede ultima felie de pâine cu dulceaţă, sorb în viteză şi ultima gură sănătoasă de cacao cu lapte, îmi strâng şireturile, arunc o ultimă privire la johnny bravo şi al lui păr impecabil înainte de a stinge televizorul din cameră şi o zbughesc iute spre scări, cu mingea-n braţe şi acul în buzunar. Aproape că uit să îmi iau cheia la gât, dar mama, grijulie cum e ea, mă atenţionează în pragul uşii. Azi e cald din nou. Nici nu-i de mirare, căci n-au trecut decât trei zile (o fi patru?), de când am dat gata tortul de ciocolată făcut numai şi numai pentru mine. E rost de-o bătaie cu apă, dar cred că ceva mai încolo. Acum trebui să găsim o cretă să trasăm liniile pentru bambilici...
Dani, Iţă şi Andreea (sora lor mai mică) sunt deja jos, la bară. "Hai, dă o pas' să vedem cum e....aaa... e dezumflată, da' nu-i nimic, mergem la centrală s-o umflăm", spune Dani, vesel, ca întotdeauna. Între timp, aflu că s-a schimbat planul. Ne strângem acum cu toţii în curte şi dăm un fotbal de zile mari, pentru ca după să facem şi o bătaie cu apă (ce mai funcţionează telepa... aia, cum i-o zice, mă gândesc eu instant). Cinşpe minute mai târziu apare şi Alex (Planetar), care chiar dacă are ochii umflaţi încă de somn ia mingea şi jonglează cu ea câteva minute bune. "Mai coboară şi Iuli şi ceva mai încolo şi Timi şi putem merge în curte", zice Andreea care îşi aşteaptă cu nerăbdare singurele ei colege de joacă. Noi cu fotbalu', voi cu elasticu', îmi spun în gând...
Alte zece minute mai târziu, o minge umflată "beton" şi câteva un-doi-uri în viteză şi suntem în curte la una din cele două porţi portocalii. La masa de ping-pong de beton au sosit deja şi Papi, Şori, Borcan, Câine şi Morar. "Mai vin şi Puiu, Mormânt, Verde şi poate Ghinduţă", face repede Şori calculul. Iţă e deja pe gardul înalt dinspre colţul terenului în căutarea merelor acre de la "IREU", în vreme ce Câine ne anunţă că astăzi e regal fotbalistic. "Când am ieşit din scară, m-am întâlnit cu Scomin. Mai mult ca sigur vine şi el, poate Iovan, Lupu, Cristi, Titi şi ăştia mai mari. Ne amestecăm şi îi dăm drumul!!" strigă, în stilu-i caracteristic, Câine. Numai ce-şi termină vorba şi de după colţ apare şi Big, urmat de alţi doi "colegi" de prin părculeţ. Alături, se pregătesc "ăi mari" să sară gardul. E sâmbătă şi Ilie Dobre şi-ar puta muta atenţia asupra legendarului teren de bitum de la Generală Doi, pentru că "festivalul" e aproape de start. Ne împărţim rapid în trei echipe a câte şase, iar "băţul cel mic joacă cu cel mare", două reprize a câte zece minute, ori la "două boabe diferenţă". Ceilalţi stau pe margine şi sunt responsabili cu "hidratarea". "Ultim stau în poartă", răcneşte Iţă din marginea terenului, dar frate-su îl temperează cu un şut în fund şi îi arată cele trei bare portocoalii adăpostite la umbra şcolii. "Ce bine, am scăpat, nu stau în poartă primul astăzi. Uite c-ajută să fii şi cel mai mic din teren câteodată", îmi repet în gând bucuros... "Derby-ul" poate începe!
Îmi fac apariţia la geamul mijlociu, îl salut cu un zâmbet mare pe Iţă şi aştept să văd care-i planul astăzi. "Hai jos, mai cheamă pe care mai ştii şi adu şi mingea aia de la Cola, că ne strângem imediat la un bambilici şi după mergem în curte să dăm un fotbal". Îi transmit că lobda s-a cam dezumflat de când stă pe balcon, printre ghivecele mamei. "Nu-i nimic, ia şi acul şi hai că o umflăm la centrală şi dacă nu, la nenea de la blocul trei, ăla cu garajul. Hai odat', n-ai plecat?" Şi Dani are sorţi de izbândă. Planetar a scos capul somnoros pe geamul de la balcon şi a încunviinţat că în cinci minute e jos. Cu toţii ştim însă că îi ia, cel puţin vreo cinşpe până se îmbracă...
Înşfac repede ultima felie de pâine cu dulceaţă, sorb în viteză şi ultima gură sănătoasă de cacao cu lapte, îmi strâng şireturile, arunc o ultimă privire la johnny bravo şi al lui păr impecabil înainte de a stinge televizorul din cameră şi o zbughesc iute spre scări, cu mingea-n braţe şi acul în buzunar. Aproape că uit să îmi iau cheia la gât, dar mama, grijulie cum e ea, mă atenţionează în pragul uşii. Azi e cald din nou. Nici nu-i de mirare, căci n-au trecut decât trei zile (o fi patru?), de când am dat gata tortul de ciocolată făcut numai şi numai pentru mine. E rost de-o bătaie cu apă, dar cred că ceva mai încolo. Acum trebui să găsim o cretă să trasăm liniile pentru bambilici...
Dani, Iţă şi Andreea (sora lor mai mică) sunt deja jos, la bară. "Hai, dă o pas' să vedem cum e....aaa... e dezumflată, da' nu-i nimic, mergem la centrală s-o umflăm", spune Dani, vesel, ca întotdeauna. Între timp, aflu că s-a schimbat planul. Ne strângem acum cu toţii în curte şi dăm un fotbal de zile mari, pentru ca după să facem şi o bătaie cu apă (ce mai funcţionează telepa... aia, cum i-o zice, mă gândesc eu instant). Cinşpe minute mai târziu apare şi Alex (Planetar), care chiar dacă are ochii umflaţi încă de somn ia mingea şi jonglează cu ea câteva minute bune. "Mai coboară şi Iuli şi ceva mai încolo şi Timi şi putem merge în curte", zice Andreea care îşi aşteaptă cu nerăbdare singurele ei colege de joacă. Noi cu fotbalu', voi cu elasticu', îmi spun în gând...
Alte zece minute mai târziu, o minge umflată "beton" şi câteva un-doi-uri în viteză şi suntem în curte la una din cele două porţi portocalii. La masa de ping-pong de beton au sosit deja şi Papi, Şori, Borcan, Câine şi Morar. "Mai vin şi Puiu, Mormânt, Verde şi poate Ghinduţă", face repede Şori calculul. Iţă e deja pe gardul înalt dinspre colţul terenului în căutarea merelor acre de la "IREU", în vreme ce Câine ne anunţă că astăzi e regal fotbalistic. "Când am ieşit din scară, m-am întâlnit cu Scomin. Mai mult ca sigur vine şi el, poate Iovan, Lupu, Cristi, Titi şi ăştia mai mari. Ne amestecăm şi îi dăm drumul!!" strigă, în stilu-i caracteristic, Câine. Numai ce-şi termină vorba şi de după colţ apare şi Big, urmat de alţi doi "colegi" de prin părculeţ. Alături, se pregătesc "ăi mari" să sară gardul. E sâmbătă şi Ilie Dobre şi-ar puta muta atenţia asupra legendarului teren de bitum de la Generală Doi, pentru că "festivalul" e aproape de start. Ne împărţim rapid în trei echipe a câte şase, iar "băţul cel mic joacă cu cel mare", două reprize a câte zece minute, ori la "două boabe diferenţă". Ceilalţi stau pe margine şi sunt responsabili cu "hidratarea". "Ultim stau în poartă", răcneşte Iţă din marginea terenului, dar frate-su îl temperează cu un şut în fund şi îi arată cele trei bare portocoalii adăpostite la umbra şcolii. "Ce bine, am scăpat, nu stau în poartă primul astăzi. Uite c-ajută să fii şi cel mai mic din teren câteodată", îmi repet în gând bucuros... "Derby-ul" poate începe!
3 wild thought(s):
BRAVO, am vazut totul, foarte frumos! M-ai luat...
dupa 5 ore cu trenul prin caldura astazi...si as mai avea rabdarea sa fi citit si continuarea la aceasta povestire
@anonim, ma bucur ca te-a incantat si dupa o aventura de cinci ore cu trenurile romanesti. Vor mai urma si alte episoade din copilarie...
Trimiteți un comentariu