Şi iacă mai îs numa câteva ore şi se duce şi 2010. Un an tare fain şi tare bun pentru mine. De altfel, când cei de lângă tine sunt sănătoşi, făloşi şi frumoşi totul e excelent. Pot spune cu siguranţă că anul ăsta ce se grăbeşte să predea ştafeta lui 2011 a fost unul de pomină. N-aş vrea să exagerez, dar cred că e cel mai bun an de când am apărut eu pe lumea asta, într-o după-amiază ploioasă de iulie. Infinit mai bun decât 2009, an în care am pierdut prea mulţi oameni grozavi...
N-are rost să vă plictisesc (pe voi cei 5 cititori ai acestui blog) cu ce am făcut eu de anu' ăsta o ieşit aşe de fain. În fond, totul a mers strună. Am pus capăt celor trei ani de facultate, în care am învăţat atâtea şi în care am dat peste nişte colegi care mi-s tare dragi. Am intrat şi la master, ca să termin odată cu toată şcolăria asta. Jurnalism sportiv. Nu e chiar ca la car
te, da' nu mă pot plânge. Măcar nu-l plătesc. Apoi am păşit timid în presa scrisă. Cea locală. E frumos, dar mai am muuuuuuuulte de învăţat, multe de pus la punct. Uşor-uşor însă se deschid unele uşi şi asta cred că e bine. Timp este, nu disperăm încă. În rest... am zburat cu balonul, am vizitat în sfârşit o capitală europeană de mare ţinută, m-am bucurat de părinţi, de prietenă şi de prieteni. M-am obişnuit repede cu gândul că prietenii mei sunt în alte oraşe, iar eu am rămas aici, paznic la porţile cetăţii. M-am obişnuit cu tata, care s-a obişnuit cu pensia, dar şi cu desele navete la ţară la bunica. Cu mama, care s-a obişnuit cu desele navete ale tatei, cu faptul că al ei bărbat duce acum gunoiul, face piaţa, ascultă în neştire radio şi citeşte presa cap-coadă în fiecare zi. Cu al ei copil care nu mai pierde timpul aiurea şi care mai dă (din când în când) bani în casă...Ce vreau de la 2011, dacă tot e vorba de rezoluţii tipic americane? Să treacă încet să avem timp să ne bucurăm de ceea ce e în jurul nostru. Să facem din orice lucru mărunt o sărbătoare. Să fim mai atenţi cu cei din jur, că nu ştii când o să te trezeşti singur şi buimac. Să văd încă o capitală europeană (fie ea şi Bucureşti), să mă plimb pe străzile răcoroase ale Sibiului şi ale Braşovului, să redescopăr Clujul. Să încerc să iau carnetul. Să nu mai uit zilele de naştere ale celor ce contează pentru mine. Să schimb template-ul blogului (dacă nu mă încumet cumva să cumpăr un domeniu). Să văd trilioane de filme bune. Să ciulesc urechile mai bine la sfaturile celor mai vechi în branşă. Să rămân into the wild.
Sunt sigur că voi găsi 2011 motive, pentru a face din anul ce bate la poartă, unul la fel de bun ca cel ce tocmai se termină. Trebuie profitat, dacă tot vine 2012, nu?!:P
2 wild thought(s):
Ce post drăguţ. Îmi aduce aminte de postul pe care l-am scris eu la sfârşitul anului trecut, cel cu luniile transformate în titluri de capitole. Mă gândesc să scriu şi eu, da las pe mâine.
Thumbs up. Liking. Ma bucur c-ai avut un an bun. Urmeaza tot mai buni. Scrie pe fruntea ta! :)
PS. Sa continui sa scrii si-aici, da, Ludule? La multi ani!
Semnat: una din cei 5 cititori! glumesc, sigur ai mai multi numa' din mana de jurna! :P
Trimiteți un comentariu