28 decembrie 2010

Pârtieeee. Sau nu.


Imediat ce s-a pus stratul ăsta sănătos de zăpadă peste urbe, am încălţat ghetele, mi-am pus mănuşile şi căciuloiu şi am ieşit afară la o gură zdravănă de aer rece. Aşa prin ninsoare. După atâtea sărmăluţe, cante de vin şi păhărele de ţuică, platouri imense cu prăjituri, râuri de sucuri, boluri cu salată beouf şi pită albă de cuptor, era şi cazul să fac o plimbare prin "natură".

Şi-am ajuns inevitabil şi pe strada pe care, când eram tânăr ficioooooooor, mă dădeam cu sania de zor. Eu, şi restul copciilor din Deva. Măi, şi pe strada cu pricina, pitulată bine la poalele cetăţii, sticlăăă frate. Zăpadă uşor bătătorită, o pojghiţă fină de gheaţă. Străduţa strălucea mai ceva ca trambulina de la Garmisch. Şi-am luat-o uşor la pas, că sanie nu mai am de prin liceu (damn!!) să văd cum mai şade treaba. Am dat ocol gardului în care ne propteam când aveam prea mare viteză şi am urcat îmbujorat. Nu mare mi-a fost mirarea să văd că pârtia noastră din copilărie era populată de fix PATRU, PATRU, copii! Fără să pun la socoteală părinţii care împingeau din spate săniuţele piticilor. Păi când eram eu aşe mai copiluţ, patru stăteam în faţă să conducem "trenuleţul" de 20, uneori chiar 30 de sănii. Şi cu greu ne făceam loc prin zecile de copii care nu se încumetau să se "înhame" la Acceleratul din Progresu'. Păi cum să fie patru copii pe pârtie acum? Păi numa' patru eram pe scară la prima strigare în vacanţa de iarnă. Iar până la pârtie mai strângeam încă cel puţin 10-15 camarazi.

E trist să vezi că pruncii de acum nu se mai bucură de iarnă aşa cum o făceam noi. Să vezi patru copilaşi într-un loc în care nu mai departe de 10 ani mişanu săniuţele de ziua până seara, spune multe despre modul în care generaţia asta nouă se bucură de diferite lucruri. Unde mai pui că şi cei patru copilaşi erau "secondaţi" de părinţi care vegeheau ca nu cumva să se întâmple ceva cu odrasla lor. Păi eu plecam de acasă, îmi luam mănuşile de pe calorifer (mama le punea ca să-mi ţină de cald), îmi beam pe fugă cana mare de cacao cu lapte, luam săniuţa în spinare şi până seara nu mai călcam pe acas'. Zăpada şi bătăile cu bulgări ţineau de foame, iar coborâşurile în mare viteză, derapajele controlate şi căderile inevitabile ţineau de sete. Ţin minte cum băteam pe la porţi pentru o sticlă cu apă, când ne săturam deja de păpat zăpadă şi când turnam seara la plecare, din aceeaşi sticlă, apă la mijlocul pârtiei, pentru ca până dimineaţă să îngheţe, doară-doară om lua viteză şi mai mare a doua zi. Sau cum orice şofer ce încerca să "cucerească" pârtia devenea, brusc, inamicul numărul unu al găştii. Ori cum săreau scântei cănd tălpile săniilor "agăţau" gurile de canal ce ieşeau la suprafaţă ca petele de ulei în cursele de Nascar. Ori când blugii lui Mircea se făceau "beton armat" de la zecile de ture în care cârmuia cu dibăcie şarpele multicolor pe pârtie-n jos... Cred că de-ar şti mama în câte locuri am dat cu curu' de gheaţă sau de câte ori treceam razant printe copaci pe "pârtia morţii" cum îi spuneam noi, cărării ce ducea spre Viile Noi, prin spatele cetăţii, m-ar altoi bine bine.

Şi uite aşa, copii de astăzi nu ştiu ce înseamnă, ceaiul cald de acas' după o zi frumoasă pe pârtie, nu ştiu ce înseamnă ciorapii de lână aşezaţi între elemenţii calorfierului din baie, pentru ca a doua zi să ţină din nou de cald în ghetuţele primite cadou de la Moşu', nu ştiu ce înseamnă bujorii roşii reflectaţi în ochii bunicului ce unge tălpile săniuţei cu slănină...

6 wild thought(s):

Anda spunea...

Tu stii ca natalitatea a scazut dupa 89? Destul de drastic, daca te uiti la numarul scolilor generale inchise. Plus ca, fiind vacanta, poate multi copii erau plecati. Nu cred ca lucrurile sunt cum spui tu, pentru ca eu vad copiii la mine in zona jucandu-se la fel, chiar daca sunt mai putini.
Si e salata de boeuf, nu beouf. Vine din franceza, e neologism, nu scriem cum pronuntam. Desi oricum prnuntia "beouf" e o pronuntie de balta.

iulineaţa spunea...

copiii stau in case, la calculator, in mall-urile si locurile alea de recreatie cu bile colorate, in tzarcuri speciale, inchisi, privati de parcuri, natura, exercitiu, sport, terenuri publice in loc de betonuri private. se mai joaca o pula !

ah, si anda, f*** **f !

Alex spunea...

Offff, ce copilărie faină am avut, voi aveaţi strada noi aveam dealul la Hd, şi mega-pârtia din spatele bisericii cu trambulina morţii. Eu acolo mi-am luxat mâna, da cu toate astea m-am reîntors. Şi făceam trenuleţ nu din săniuţe ci din noi, culcaţi pe spate cu capul în jos pe pârtie, al naibii de lungă era pârtia aia. Vremuri faine de tot.

Claudiu spunea...

@Anda: nu are nici o relevanţă faptul că a scăzut (deloc surprinzător) natalitate după Revoluţie; copii nu mai ştiu să se dsitreze cum o făceam noi. La mine pe scară copcii stau şi ascultă Puya pe telefon acum. Acum ştiu cum se scrie salată boeuf, deci pot să mănânc mai cu poftă:D Cea mai mare notă a mea la franceză a fost 5!

Anonim spunea...

good one iulineatza. i suport that too!

Klaus7 spunea...

Iti imaginezi Clau ca strada aceea destul de circulata la ora actuala nu mai reprezinta o locatie sigura unde sa mearga copiii sa zburde cu sania in timp ce parintii sunt linistiti in privinta asta? Da, a fost frumos si mie mi-e dor de "la perla" caci asa ii spuneam noi, trupa din progresu, dar este un loc periculos totusi, daca iti amintesti au fost accidente si pe vremea noastra pentru ca multi locuitori de pe acea strada ce posedau masini nu aratau intelegere fata de dorinta copiilor. E pacat ca nu a facut nimeni inca un loc amenajat pentru sanius, ar fi putut chiar sa inchida in zilele cu zadapa acea strada, pentru ca mai exista o cale de acces catre casele de sus, de la poalele cetatii. Poate candva, cineva va avea initiativa si suportul necesar sa le faca pe plac copiilor si de ce nu, chiar si persoanelor adulte.

Un produs Blogger.