5 decembrie 2010

N-am să îmi şterg contul

M-am uitat şi eu ca tot omul modern, la The social network. N-aveam cum să ratez filmul ăsta, asta pentru că de ceva timp sunt sclavul facebook-ului (şi slavă domnului nu sunt singur) şi pentru că muream de curios să văd cu a fost ecranizată povestea de succes (?) a inventatorului reţelei de socializare de către David Fincher, nenea ăla care ne-a dat minţile peste cap cu Se7en, Alien 3, Fight Club, sau mai nou cu The Curios Case of Benjamin Button. A şi mai era un amănunt. Auzisem prin târg că odată ce ai vizionat filmul cu pricina, îţi ştergi contul de feisbuc instant. Aşa că m-am tolănit sub plapumă, cu ciocolată amăruie şi fanta madness lângă căpşor şi i-am dat play peliculei ciordite cu nesimiţire de pe torrente (n-am mai avut bani şi răbdare pentru vizionat în cinema).

În general filmul e ok. Şi nu găsesc alte cuvinte mai potrivite pentru a-l descrie. Bine, hai ca să fie ceva mai lung despart în silabe...o-kay, o- ka-pa:P Mă aşteptam la ceva mai mult de la Fincher, însă atunci când faci un film al cărui protagonsit nu a prea fost de acord în principal nici cu cartea după care s-a ecranizat, bănuiesc că nu-ţi prea iese tocmai cum vrei tu. Cu toate astea, îi dau un plus lui Finch' pentru alegerea lui Jesse Eisenberg în rolul celui mai "crud" miliardar de pe glob. I like the dude şi mi s-a părut că s-a integrat bine în rolul lui Mark cel în şlapi di gumă cum ar zîce mama. În rest, filmul nu e chiar o realizare cinematografică de elită (ani lumină faţă de capodoperele amintite mai sus), da' e bun dacă vrei să îţi faci o impresie despre cum se ridică, din nimic, un imperiu de peste 20 de miliarde de dolari. După film, rămâi cu ideea că Zuckerberg a fost un căcănar care a furat şi îmbunătăţit o idee a unor viitori canotori olimpici studenţi la Harvard, care a dat ţepe în stânga şi în dreapta şi s-a lăsat influenţat de un alt şmecheraş al lumii virtuale Sean Parker (Justin Timberlake, câhhh) inventatorul Napster pentru a ajunge acolo unde e astăzi, chiar dacă pe drum l-a pierdut, alături de demnitate şi pe prietenul său cel mai bun. Da' până la urmă la asta se rezumă totul că doară "nu îţi faci 500 de milioane de prieteni, fără a-ţi face şi câţiva duşmani", cum zice unul din afişele filmului.
E şi vă întrebaţi dacă am să îmi şterg şi io profilul de pe facebook după ce vizionai cele aproape două ore de "poveste". Ei bine nici nu mă gândesc. Ce dacă facebook-ul e rodul unui om cam naşparliu, dar al dracu' de inteligent? Ce dacă ideea e ciordită? Ce dacă acum tânărul Mark se lăfăie în bani, în timp ce noi ne benoclăm la unul şi la altul pe profil? Nu văd nici un motiv de a nu mai rămâne fidel reţelei de socializare. Sigur, există şansa de a-mi şterge profilul, însă doar atunci când voi constata (şi nu mai e mult până atunci, sunt convins!) că feisbucul româniesc va deveni un haifaiv plin de piţipoance cocoţate pe teracotă şi cocalari ce îşi umflă muşchii de pe capota bmw-ului reeşapat adus cu 900 de coco din bulgaria. Până atunci însă, îi mulţămesc geniului Zuckerberg pentru faptul că a inventat o chestie care să ţină plictiseala departe atunci când eşti în pat, la birou, în parc sau mai ştiu eu pe unde şi continui să visez că, cine ştie, într-o zi oi inventa (fura) şi eu ceva care să mă ducă pe culmile bogăţiei...

0 wild thought(s):

Un produs Blogger.