1 iunie 2010

Fairytale

O fetiţă în rochiţă roşie cu părul prins în două codiţe jucăuşe, zâmbeşte către bunica ei lăsând loc gropiţelor din obrăjori să iasă la suprafaţă. Ochii negrii ca mura se măresc instant la ridicarea cortinei. Încă un zâmbet de uimire lasă să se vadă dinţişorii din faţă, iar palmele micuţe încep să bată aerul încărcat de magia basmului ce stă să înceapă. La două scaune distanţă un prichindel cârlionţat stă cu greu locului. Întinde arătătorul către centrul scenei, acolo unde lumina reflectorului fixează primul personaj al scenetei. De undeva de sus două mâini cern uşor fulgii de zăpadă în timp ce altele dau viaţă prinţesei. Piticii din primul rând nu au fost niciodată atât de cuminţi, spre satisfacţia oamenilor mari ce îi însoţesc. Doi băieţei ce până acum se hârjoneau pe seama şepcii cu super-eroi pe care unul dintre ei o purta ştrengăreşte s-au oprit la auzul cântecelului ce răsuna din cele două boxe din colţul sălii. O feţiţă cu ochelari şi nasul în vânt urmăreşte neclintită dansul păpuşilor de lemn.

Astăzi, ele au prins din nou viaţă pentru a bucura câţiva zeci de copii prezenţi în sala călduroasă. Albă ca zăpada a prins din nou roşeaţă în obraji. A îmbrăcat cea mai strălucitoare rochie. Şi-a pieptănat părul ca de abanos şi şi-a început dansul. În aşteptarea celor şapte pitici, ea îi încântă pe cei ce stau cuminţi în rândurile bătrânei săli a teatrului Merlin.

Personajele din basme s-au însufleţit şi au înseninat copii de ziua lor. Ba mai mult, ne-au adus aminte, nouă celor ceva mai mari, de copilărie. De laptele cu cacao de dimineaţă, de genunchii juliţi, de cheia de la gât, de tenişii chinezeşti şi sandalele din cauciuc, de pufuleţii şi pufarinii înfulecaţi în faţa blocului între două ture de "raţele şi vânătorii" de cireşele furate din curtea vecinilor, de căţeii de la colţul blocului.

3 wild thought(s):

Alex spunea...

No ce frumos:) Într-adevăr un basm, dar ce talent pe tine, să redai aşa de frumos totul..să nu te mai aud că zici de mine de unde le scot.

Laura Teodora spunea...

Uai, abia dupa miezul noptii ma face cineva sa ma bucur de acest intai iunie copilareste. :) Frumos!

roxanne spunea...

uite un om mare care chiar s-a bucurat de 1 iunie ca un copil adevarat ce este. data viitoare cand ne intalnim sa imi arati urmele din genunchi si din coate, nu cat de exceptional itit sta paru fara sa ii faci nimic:P

Un produs Blogger.