9 martie 2011

C 19

Am trecut acum ceva timp pe acolo. Terenul era acoperit integral de zăpadă. Gardul din spatele porţii din vecinătatea căminului e ciuruit. Printe găurile mari de deasupra transversalei se zăresc borcanele cu murături de pe pervaz. E încă rece, deci pentru o bună bucată de vreme, nimeni n-o să le mai ia la ţintă. Poarta e tot acolo, la fel de inegală ca până acum. Poate doar Pălti s-o cuprindă în totalitate. De partea cealaltă, acelaşi stâlp stingher şi bolovanul din dreapta-i. Nimeni nu s-a sinchisit să facă vreo modificare. De altfel, de doi ani de zile lucrurile stau la fel.

Lui Dorin nu-i pasă însă. E pregătit să înroşească pantalonii de trening şi pentru asta se încălzeşte uşor cu Nicu. Se cunosc de când erau mici. Au schimbat în timp iarba din faţa porţii, cu asfaltul liceului de la oraş şi cu suprafaţa asta de joc, asemeni unui imens burete cărămiziu, ce se întinde la umbra căminului din complex. La trei paşi de bolovanul ce ţine loc de stâlp al porţii, Zava jonglează cu mingea, apoi încearcă s-o treacă printre picioarele lui Verde. Azi nu e împăratul din poveste, ci doar fundaşul din faţa lui Dorin. Zâmbeşte la gândul că Zava va încerca şmecheria de-atâtea ori în timpul jocului. Pe margine, într-un tricou blanco al Realului, de pe vremea când Morientes şi Raul se întreceau în goluri decisive, Dani îşi leagă şireturile privind înspre aleea parcului din apropiere. Au trecut deja 15 minute de la ora stabilită şi Marinică nu dă nici un semn de grabă. Întârzie mai mereu şi zâmbeşte de fiecare dată când îl criticăm. La mijlocul terenului, Miţă schimbă o pasă în viteză cu un coleg din jumătatea cealaltă. Îl ştie de la un oarecare curs, dar nu-şi aduce aminte acum care exact. Ar începe fără Marinică, chiar dacă asta înseamnă s-alergăm ceva mai mult decât de obicei. Din faţa porţii, Nicu-l temeprează. "Ia uite-l mă, acol' la colţ. Marinicăăă, hai mă odată, iară întârzii!!". Sprinten ca de obicei, "pandurul" se dezechipează. Zâmbeşte, îi aruncă o glumă peste urmă lui Verde şi cere mingea "la o probă". Şi nu durează mult şi meciul poa' să înceapă. Un "babilon" multicolor în fiecare după-masă. În weekend, numărul celor din dreptunghiul cărămiziu creşte unori necontrolat, dar nimeni nu se supără că stă mai mult pe tuşă. Transpiri, dai două "boabe" şi stai pe teren până când becurile din parc încep să pâlpâie. Apoi, pe drum spre casă, analizezi de ce am pierdut în ultimul minut, de ce şutul n-a intrat, de ce n-ai ridicat privirea din pământ. Şi-apoi, pe seară, joci undeva în deplasare. Şi Marinică şi Dorin, ori Verde, Zava, Nicu şi Miţă trec la fotbalul cel mare, ce se vede pe sticlă, ori pe proiectorul din barul preferat. Şi-apoi halbele se duc la fel de repede ca pasele de la C-19. Glumele se scurg odată cu lichidul acidulat din halbă. Becurile luminează din ce în ce mai tare aleea parcului din spatele stâlpului stingher şi-a bolovanului din dreapta-i...

3 wild thought(s):

Zava spunea...

Pfff... mda... frumoase vremuri...o mica critica in legatura q postarea...prea putin ai vb de propia persoana...mai stii ... care se certa q o anumita specie... si le promitea tricouri q Deva imprimat pe piept...

Dany spunea...

huh....foarte frumos.... :D.... am citit de 2 ori acolo cand ai zis...mitza pasa (rapida) :D :)))...
oricum sunt amintiri frumoase...

Liviu S spunea...

Imi aminteste de cronicile scrise de Ioan Chirila - ai reusit sa ma bagi in atmosfera de 'fotbal pe maidan' . Bolovanul si stalpul ca motiv si mai apoi laitmotiv contureaza excelent povestea . Si ca sa inchei , mi-ai dat la sentiment cu referinta facuta la Real Madrid-ul de la inceputul lui 2000 . Excelenta treaba :D

Un produs Blogger.