Inevitabil, de 8 martie

S-a trezit dis de dimineaţă şi a făcut repede două sandwichuri. A coborât până la mini-marketul de jos şi-a mai cumpărat câteceva pentru geanta tatei. Le-a aranjat în ordine că să nu-l supere aşa tare când o să o ia pe umăr. Face asta de ceva timp, aşa că nu poţi să urmăreşti cu atenţie cât de repede îşi mişcă mâinile. Nu uită nici un detaliu, ba chiar are timp să mai aşeze la loc unele lucruri prin casă. Deschide larg geamurile să se asigure că aerul rece de dimineaţă inundă casa în fiecare colţişor. Ar ţine cred şi soarele ancorat mai mult pe cer, doar-doar ziua va fi mai veselă. Udă florile şi le vorbeşte cu mare drag, trage cu urechea la ce zic oamenii la radioul din camera cealaltă. Se asigură că avem şosetele puse pe pantofi înainte de plecare. Nu cere multe în schimb. Un mulţumesc şi un zâmbet înainte de plecare. O apreciere pentru orele petrecute în bucătărie punând ce are mai bun pe masă. O mică atenţie din când în când şi cam atât. Chiar dacă noi, masculii dinastiei Sav nu suntem drăgăstoşi prin definiţie, ne străduim ca de 8 Martie să miroase a flori proaspete în cameră, să mulţumim la timp pentru ce ni se oferă. Măcar de dimineaţă, când fotbalul ori maşinile nu ne perturbă liniştea. Măcar o zi pe an (în afara celei de naştere) să recunoaştem că fără femei ne descurcăm mai greu, sau unii chiar deloc. Că fără mama casa n-ar mai fi casă, iar masa n-ar mai fi masă. Am rămâne doar cu fotbalul, maşinile şi berea...
Mama sigur n-o să citească postul ăsta pentru că deşi ştie să facă toate lucrurile de pe lume, nu mânuieşte aşa de bine şoricelul. Dar poate, unii dintre voi o să citiţi şi o să-i zâmbiţi mai mult mamei astăzi.
La mulţi ani doamnelor şi domnişoarelor de pretutindeni! (inclusiv, vouă gayilor, care vă simţiţi femei pe dinăuntru:P)