1 octombrie 2010

Lene, lene şi iar lene

Că bine zice un precin. Mă, ai blog, măcar scrie şi tu oţără mai mult! Chiar aşe lene să îţi fie, de nici să tastezi nu îţi mai arde? Şi dreptate are. N-am mai scris nimic de hăhăăăă. Şi nu că n-aş mai fi făcut nimic interesant sau aşa, doar că, într-adevăr mi-e o lene de mă doare. Mai ales după o zi de lucru. Nu sap şanţuri, nu înalţ ziduri, nu mă sui pe acoperişuri. Dar, totuşi parcă atunci când mă întorc în camera mea friguroasă nu prea mai am chef de scris. Paradox interesant. Jurnalist (aspirant) să n-aibă chef să scrie. În fine. Doar ştiţi că n-am toate ţiglele pe casă.

De făcut n-am făcut chiar lucruri ieşite din comun, m-am bucurat de ultimele zile cu prietenii, care în scurt timp iau calea Timişoarei, văzut-am câte un film bunicel şi am mâncat, ca de obicei, fotbal pe pită. Peste câteva zile o să ating 5 luni ca jurnalist în devenire!!:D. Am doborât şi un mic record. Am adunat 1 an şi o lună de când n-am mai pus piciorul într-un club. You know, dance, commercial, piţipoance, redbull cu jack şi alte cele. Am mai reuşit şi performanţa de a nu mai asculta o manea cap-coadă de vreo trei luni şi ceva (nu că aş fi practicat sportul ăsta), dar e ceva trăind într-o lume din ce în ce mai manelizată. Sigur, frustrări am adunat cu carul, dar cum spuneam mi-a fost prea lene să le expun aci, dar promit că ii dau drumul. Frankly, mi-am cam dedicat timpul liber prietenilor pentru că ştiam că pleacă şi m-am cam lăsat pe mine puţin deoparte. Însă, pentru asta sunt serile răcoroase de toamnă, nu ? Mi-e cam greu să mă obişnuiesc cu gândul că după trei ani rămân acasă toamna şi nu plec la TM. Sigur, am să merg cât pot de des pe Bega, dar sincer, deja îmi e dor de meciurile Elbei, de Dan Păltinişanu, de Unirii sau de întâlnirile cu colegii la Kikilescu. Evident şi viaţa de cămin îmi lipseşte. Doar e vremea zacuscăi, nu?...mi-e dor de Happy şi de plimbările din primele zile de prin complex. Mi-e dor deja de Mitzu, Trauş, Olteanu, Negrei şi restul nebunilor. Mi-e dor chiar şi de "sicuţa" de la poartă. Mi-e dor de fotbalu' de la nouăşpe...dar hai să nu mă mai plâng atâta că doar tot o să fiu bănăţan de două ori pe lună!:D Cu toate astea, orăşelul nost' micuţ tot mai are câteceva de dat. Un karaoke, o seară de bârfe şi o plimbare pe centru. Poate mai descopăr şi câte o carte bună şi un documentar pe seamă. Lista cu filme e deja începută, serialele aşteaptă şi ele. Sănătos să fiu. Revenind la frustări, frământări, critică şi alte cele, vin şi ălea, că doar tărtăcuţa asta n-a intrat chiar de tot în repaus...so, voi ăia 10 ce îmi citiţi blogul, be afraid... be very afraid... că dau drumul la aberaţii!

2 wild thought(s):

Alex spunea...

Ms că ţi-ai adus aminte şi de mine :)...o să îţi vină şi cheful de scris, am păţit-o şi eu vara asta. Totul se rezolvă în timp. Şi, don`t be sad Coco dragă, I will always keep you in my heart. ;)

Claudiu spunea...

ooo ce fain suna. Acu` o dai in engleza ca na... trebe:)) I'm gonna miss ya!:D

Un produs Blogger.