1 august 2010

Vara la ţară



Sâmbetele mele au curs altfel când eram mic. Plecam de la asfaltul încins, treptele răcoroase ale scării, bătăile cu apă din curtea clădirii în care niciodată nu ştiam ce se întâmplă. Lăsam în urmă "ţările" şi bambiliciul din parcare, bările portocalii şi masa de tenis crăpată într-un colţ. Fiecare sămbătă plecam la ţară. La bunica. Acolo, mirosea a fân uscat, şi a mere coapte pe sobă. Acolo, aluatul creştea mare mare, acoperit de acelaşi ştergar alb. Acolo, apa rece de fântână potolea setea instant. Acolo, mă pierdeam în zmeurişul de la poartă şi mâncam seara pe trepte castraveţi cu smântână şi pâine neagră. Urmăream atent fiecare mişcare a viţeluşului ce zburda liber prin curte. Mă căţăram în podul şurii cu pălăria tatei ca să adun ouăle găinilor ce cotcodăceau de zor. Strâmbam din nas la varza călită făcută pe grabă de mama. Mă prăjeam pe coasta de la Pârlogu' în timp ce ai mei strângeau fânul. Mă căţăram în pruni şi conduceam navete spaţiale spre cer. Adormeam la prânz la umbra nucului de la poartă. Plimbam mingea dintr-o parte în alta a curţii luând la ţintă porţile vişinii. Urlam şi "speriam şobolanii" cum zicea buna.
Sâmbăta asta am făcut o astfel de incursiune în copilărie. După multă vreme am fost la ţară. La buna. Aer curat, căldură domolită de apă de la fântână pusă într-o găleată să se încălzească. La pancove. Da, pancove. Doar că acu le face mama. Cu brânză sărată şi mărar. Nu mâncăm nimic toată dimineaţa dar ne îmbătăm cu mirosul venit din bucătărie. Ne plimbăm prin grădină. Iarba udă ne gâdilă tălpile. Adidaşii i-am lăsat acasă. Strângem roşii, ardei şi castraveţi şi ne uităm la porumbul care creşte. Parcă deja şi miroase a cucuruz fiert... Pancovele sunt gata. Câte două fără să respirăm. Apă rece de fântână şi corcoduşe pe jumătate coapte. Le strâng într-o găletuşă. Aşezăm fânul în podul şurii, speriem mâţişorii ce se joacă în grajd. Câinele se ascunde de căldură în pivniţa răcoroasă. Îi e lene să latre pe vecinul ce cară fânul în spate dincolo de poartă. Lipseşte viţeluşul zburdalnic. Lipsesc porcii ce aşteaptă "prânzul" amestecat de buna. Lipsesc multe. Timpul trece repede peste noi, peste loc, peste casă, peste vecinul de la poartă. Poate prea repede. Rămân în urmă amintiri frumoase din trecut. Îmbătate în miros de pancove prăjite şi mere coapte în ler. Udate cu apă rece de fântână şi vin roşu din viţa de pe târnaţ.

2 wild thought(s):

Anonim spunea...

super...imi faci si mie dor de bunica. multumesc

Alex spunea...

Hihihi, o iei pe urmele seriei mele "Amintiri din..."? Nice :D

Un produs Blogger.