Da. Sunt unul din oamenii care până nu demult credea că lucrurile se vor schimba mai devreme sau mai târziu. Norii ăştia negrii ce stau deasupra ţării noastre de ceva săptămâni m-au cam făcut să îmi schimb părerea. Da. Propun tuturor celor care au posibilităţi, să plece dincolo. Dacă te mai duce şi mintea nu mai sta în loc. Eu, eu n-am încă posibilitatea de a pleca. N-am rude dincolo, nici măcar prieteni ori cunoştinţe. De altfel, nici aici nu am nici o rudă sus-pusă. N-am pile. Decât cele de ascuţit coasa, la ţară, şi cele ale mamei dedicate manichiurei. Nici nu vreau să am. Vreau să văd dacă pot să reuşesc prin forţele mele proprii. Aşa cum tata a făcut, pornind de la ţară, de mic, în căutarea unui rost pe care, în timp, l-a găsit. Însă, voi ce aveţi posibilitatea să plecaţi mergeţi cu Dumnezeu înainte. Ţara asta nu se va schimba decât dacă, brusc, chinezii, japonezii, ori americanii ăia pe care i-am aşteptat atâta timp, se hotărăsc să ne colonizeze.
Continui, poate uşor sâcâitor, cu ceea ce se întâmplă în Moldova. Galaţiul nu mai are mult şi riscă să fie înghiţit în nu ştiu ce proporţie de Dunăre. Debitul ei este aşteptat să atingă cote istorice în două zile. În toate aceste zile, mii de jandarmi, militari şi oameni gospodari au pus osul la muncă şi au făcut un dig impresionant de cinci kilometri, care, sperăm cu toţii să reziste. Presa, acest gardian al societăţii noastre, prezentă la fiecare sac de nisip alipit, la fiecare firicel de apă ce scapă printre crăpături, la fiecare ciocolată împărţită de Elena Udrea, ne-a arătat înc-odat' ce fel de neam suntem. În timp ce sute de oameni din oraşul dunărean se agitau să umple saci pentru consolidarea digului, plebea, ţărănimea, cocalarii, mâncătorii de seminţe şi băutorii de răchie ieftină stăteau şi se uitau de la terasele barurilor de cartier, cum restul pulimii lucrează! Mi-aş pune capul la tăiere că într-o ţară precum Ungaria, Polonia ori Cehia această imagine ar lipsi din peisajul autohton. Numai românii sunt capabili să stea deoparte motivând că paharul de bere nu se goleşte singur şi că producţia de seminţe trebuie întreţinută. Sigur, accept că fiecare pădure are uscăturile ei, însă, e mai mult decât evident că, pădurea noastră e plină ochi de uscături numai bune de puse pe foc.
Apoi. Spuneţi-mi mie voi unde mai găseşti în ţările civilizate, oameni a căror prim job să fie cel de şomer. Ai terminat o facultate. Tu şi încă 1000 de colegi de promoţie. Unde te duci, încotro apuci? Ai în mână o diplomă care atestă că eşti licenţiat într-un anumit domeniu. După câteva luni de căutări zadarnice îţi vine să te ştergi ce ea la fund. Îţi aduci aminte, însă că, nici acolo n-o poţi folosi că zgârie. Şi atunci ce rămâne de făcut? Milogeli, curling şi rugăciuni pe la pilele de care aminteam mai sus. Asta dacă dispui şi de aşa ceva. Dacă n-ai nici pile nu-ţi rămâne decât să încerci meserii la care nu te gândeai că o să ajungi din moment ce eşti licenţiat în economie, de pildă. Iată cum, după luni de căutări, stai cu tava în mână prin hypermaket-uri rugând lumea să guste din salamul plin de zgârciuri şi pateul fără cheiţă. N-a zis nimeni că munca e ruşinoasă. Din contră decât să stai acasă pe capul părinţilor, mai bine faci promoţie la fulga. Nu e normal însă ca un proaspăt absolvent să trebuiască să treacă prin aşa ceva.
Rămân la părerea că ţara noastră ar avea de câştigat din turism. Nu, nu cel real, că de ăla se ocupă Nuţi, staţi liniştiţi!! Turismul cu prostie. Veniţi să vizitaţi, ţara în care totul, dar absolut totul este posibil. Locul unde oamenii plătesc taxe pe autostrăzi şi drumuri invizibile. Locul unde ţiganii o duc mai bine decât românii însăşi. Locul unde un masterant în mecanică, e agent de vânzări pentru o firmă de cosmetice. Locul unde, ţâţele, gura larg deschisă şi dansurile lascive te face vedetă. Locul unde avem pensie de 1 leu şi 60 de bani şi salar lunar, ca şofer la minister, de 43 de milioane. Locul unde oamenii sunt nevoiţi să-şi cumpere medicamentele când sunt internaţi la spital. Locul unde se moare de la o banală fractură. Locul unde ciobanii ajung europarlamentari şi blondele voluptoase miniştri. Eterna şi fascinanta Românie vă aşteaptă cu braţele deschise!!
Continui, poate uşor sâcâitor, cu ceea ce se întâmplă în Moldova. Galaţiul nu mai are mult şi riscă să fie înghiţit în nu ştiu ce proporţie de Dunăre. Debitul ei este aşteptat să atingă cote istorice în două zile. În toate aceste zile, mii de jandarmi, militari şi oameni gospodari au pus osul la muncă şi au făcut un dig impresionant de cinci kilometri, care, sperăm cu toţii să reziste. Presa, acest gardian al societăţii noastre, prezentă la fiecare sac de nisip alipit, la fiecare firicel de apă ce scapă printre crăpături, la fiecare ciocolată împărţită de Elena Udrea, ne-a arătat înc-odat' ce fel de neam suntem. În timp ce sute de oameni din oraşul dunărean se agitau să umple saci pentru consolidarea digului, plebea, ţărănimea, cocalarii, mâncătorii de seminţe şi băutorii de răchie ieftină stăteau şi se uitau de la terasele barurilor de cartier, cum restul pulimii lucrează! Mi-aş pune capul la tăiere că într-o ţară precum Ungaria, Polonia ori Cehia această imagine ar lipsi din peisajul autohton. Numai românii sunt capabili să stea deoparte motivând că paharul de bere nu se goleşte singur şi că producţia de seminţe trebuie întreţinută. Sigur, accept că fiecare pădure are uscăturile ei, însă, e mai mult decât evident că, pădurea noastră e plină ochi de uscături numai bune de puse pe foc.
Apoi. Spuneţi-mi mie voi unde mai găseşti în ţările civilizate, oameni a căror prim job să fie cel de şomer. Ai terminat o facultate. Tu şi încă 1000 de colegi de promoţie. Unde te duci, încotro apuci? Ai în mână o diplomă care atestă că eşti licenţiat într-un anumit domeniu. După câteva luni de căutări zadarnice îţi vine să te ştergi ce ea la fund. Îţi aduci aminte, însă că, nici acolo n-o poţi folosi că zgârie. Şi atunci ce rămâne de făcut? Milogeli, curling şi rugăciuni pe la pilele de care aminteam mai sus. Asta dacă dispui şi de aşa ceva. Dacă n-ai nici pile nu-ţi rămâne decât să încerci meserii la care nu te gândeai că o să ajungi din moment ce eşti licenţiat în economie, de pildă. Iată cum, după luni de căutări, stai cu tava în mână prin hypermaket-uri rugând lumea să guste din salamul plin de zgârciuri şi pateul fără cheiţă. N-a zis nimeni că munca e ruşinoasă. Din contră decât să stai acasă pe capul părinţilor, mai bine faci promoţie la fulga. Nu e normal însă ca un proaspăt absolvent să trebuiască să treacă prin aşa ceva.
Rămân la părerea că ţara noastră ar avea de câştigat din turism. Nu, nu cel real, că de ăla se ocupă Nuţi, staţi liniştiţi!! Turismul cu prostie. Veniţi să vizitaţi, ţara în care totul, dar absolut totul este posibil. Locul unde oamenii plătesc taxe pe autostrăzi şi drumuri invizibile. Locul unde ţiganii o duc mai bine decât românii însăşi. Locul unde un masterant în mecanică, e agent de vânzări pentru o firmă de cosmetice. Locul unde, ţâţele, gura larg deschisă şi dansurile lascive te face vedetă. Locul unde avem pensie de 1 leu şi 60 de bani şi salar lunar, ca şofer la minister, de 43 de milioane. Locul unde oamenii sunt nevoiţi să-şi cumpere medicamentele când sunt internaţi la spital. Locul unde se moare de la o banală fractură. Locul unde ciobanii ajung europarlamentari şi blondele voluptoase miniştri. Eterna şi fascinanta Românie vă aşteaptă cu braţele deschise!!
1 wild thought(s):
Oamenii cu facultatea ajung ssa lucreze in asemenea domenii pentru ca sunt prea multi cu o diploma. Aici e mentalitatea asta de cacat ca trebe sa ai o diploma orice ar fi, tragi de o Agronomie, iti cumperi licenta, prostii de genu. In strainatate absolut nimeni nu considera ca e rusinos sa fii sofer sau sa lucrezi intr-un supermarket si nu trag toti sa termine niste facultati pe care constientizeaza ca nu sunt capabili sa le incheie.
Trimiteți un comentariu