Naţionala lui Tănase

Despre meciul din Austria se pot spune multe. Privirea lui Piţurcă de la finele partidei, neputinţa lui Tamaş, pasele eronate ale lui Contra, înnotul lui Bănel. Deşi în timpul reprizei secunde mi-au trecut mii de idei despre ce poţi spune după o astfel de reprezentaţie incredibilă a "tricolorilor" m-am gândit că toată lumea o să fie ocupată cu împroşcarea cu rahat a jucătorilor, antrenorilor şi conducătorilor din fruntea fotbalului românesc, atât de ocupată încât cel mai probabil vor uita ceva. CRISTIAN TĂNASE. Copilul care în seara asta m-a vrăjit. A marcat unciul gol al nostru la al doilea meci pentru naţională. Şi ce gol! În a doua repriză a reuşit nişte faze care ne-au mai descreţit frunţile. DA, Penescu poate să se urce pe Maybachul său în centrul Piteştiului să râdă cu toată puterea. Are şi de ce. Piteştiul aşa cum deja ne-a obişnuit a mai dat un nou fotbalist pe cale să ajungă mare. Jucător pentru care numărul de pe tricou nu a reprezentat nici o povară. Din contră, l-a purtat cu mândrie şi a dat dovadă de modestie. Aşa că în loc să mă mai întreb ce caută un jucător ca tamaş la naţională, prefer să mă bucur de acest fenomenal jucător.
Piteșteanul a avut o copilãrie nu foarte ușoarã, el și fratele sãu Ionuț fiind crescuți doar de mamã. Alãturi de el, sînt acum la fiecare meci mama Cristina, fratele Ionuț și mamaie Mariana. Cei trei îl susțin pe fotbalist, îl încurajeazã, dar îi și atrag atenția atunci cînd greșește ori cînd joacã mai slab. Fratele și mama i-au fost mereu alãturi, iar acum, Tãnase împãrtãșește bucuriile cu ei. Familia i-a strîns în cîteva albume pagini întregi de ziare cu articole despre el, decupate de-a lungul timpului din presa localã și centralã. „De cînd era el mic adunãm articole despre el. Se mai uitã și el pe ele, cu nostalgie. Cînd le mai rãsfoiește mama, hop, apare și el. Mai rîde, mai zîmbește... Sînt articole și de bine, și de rãu despre el“, povestește fratele lui, Ionuț Tãnase. Cele mai vechi articole sînt de pe vremea cînd mijlocașul juca la juniorii lui Aripi. Atunci chiar, antrenorul sãu l-a lãudat, comparîndu-l cu marii fotbaliști ai vremii. „Are cîteva calitãți pe care rar le vezi la un jucãtor de vîrsta lui. Pot spune cã are voința lui Vlãdoiu și gîndirea lui Hagi! Sper sã ajungã, peste cîțiva ani, o mare valoare“, spunea Vameșu într-un ziar din presa localã. Pornind pe drumul acesta, toatã familia lui Cristi a început sã fie mult mai atentã la ceea ce face copilul, pentru a-l putea ajuta atunci cînd era nevoie. Atît fratele sãu, cît și mama, dar și bunica i-au dat sfaturi, l-au încurajat și au fost alãturi de el. „Mama se ducea, la început, cînd era mic, cu el la fiecare antrenament. Mamã, ce era în tribune! Pãi, ziceai cã mama e antrenorul! Era la fiecare meci, la fiecare antrenament... Cînd greșea, îl certa, îi spunea cã nu joacã bine. Dar și acum îl ceartã. El se supãrã, dar nu-i rãspunde. Dupã meciul cu Urziceniul, de exemplu, i-a zis, cînd a venit acasã, cã n-a jucat nimic. S-a supãrat și s-a dus în camera lui... si n-a zis nimic toatã seara“, povestește Ionuț Tãnase. Fratele fotbalistului îl susține din tribune pe Cristi aproape la fiecare meci.Si cînd am spus cã în familia sa toatã lumea se pricepe la fotbal, nu am exagerat, pentru cã o altã persoanã care urmãrește cu atenția evoluția lui Cristi este bunica sa, Mariana. Femeia, încã de cînd era nepotul ei junior, îl impulsiona cu bani. „Cînd pleca la meciuri, mamaie îi dãdea cîte 100 de lei. ªi, la un moment dat, i-a zis cã îi mai dã cîte 100 de lei pentru fiecare gol marcat. Cînd a venit acasã, frate-meu i-a zis: Ma*maie, trei! Dãdu-se trei goluri și mama i-a confirmat. Îi lua și cîte 5 - 6 sute de lei. El mai strîngea bani și de la tenis de picior, unde bãtea pe toatã lumea“, își amintește Ionuț Tãnase.
BRAVO CRISTIAN!