Cu telefonul la gât

Cu zâmbetul pe buze, cacao cu lapte, gem şi unt, pe masă. Cu haine mirosind a Perlan. Cu adidaşi chinezeşti dezlipţi în vârf. Cu cheia la gât. Cu mingea la picior sau cu creta pe asfalt. Cu abţibilde din gume de mestecat turceşti pe scările blocului. Cu fruntea la perete numărând din zece în zece. Cu tubul într-o mână şi cornetele în cealaltă. Cu Hagi pe tricou şi genunchii juliţi în curtea şcolii. Cu privirea înainte şi ghidonul ferm. Cu stomacul plin de corcoduşe verzi şi acre. Cu viteză pe toboganul cel mai mare din parc. Cu buzunarele pline de bomboane cu gust de fructe. Cu căţeluşul din faţa blocului în braţe. Cu corpul plin de bubiţe mici şi roşii. Cu mustaţă de la iaurtul trimis de bunica. Cu prietenii în cerc în poieniţă. Fără griji.
Fără alarmă la telefon. Fără ultima melodie a lui Akon pe post de sonerie. Fără gel în păr şi căşti în urechi. Fără sandvicuri de la ABC-ul din colţ, pe post de mic-dejun. Fără buzz, download şi upload. Fără plimbări în mall. Fără lumini şi lasere. Fără poze pe haifaiv. Fără jeep-ul mamei în faţa şcolii. Fără cercei în limbă sau în sprânceană. Fără megapixeli. Fără tricou roz. Fără şuviţe blonde. Fără prieteni, doar cu "tovarăşi". Cu gândul la ce "zice" lumea.