Patetic

Imi placeau intr-o vreme rapperitele. Stiti voi, Missy Elliott si Eve. Chiar erau wicked. Sound bun, flow bun. Eve a devenit intre timp popcorn asa ca mai ramasese Missy, insa negresa cea plinuta s-a cam retras si a inceput sa se ocupe de produs (aud ca anul asta vine album nou, vedem ce o fi ). Prilej numai bun  ca sa apara pe piata o alta tipa care sa "rappuie": Nicki Minaj. Un soi de Lady Gaga al rap-ului feminin. Extravaganta, exagerata, fara nu stiu ce calitati, dar cu oaresce lipici la public (care public, nu stiu). A scos vreo 4-5 melodii care au ajuns si pe meleagurile noastre, ceva featuring-uri si iac-asa. In afara de faptul ca aduce a o Lil Kim moderna pe mine nu ma impresioneaza cu nimic. Ba mai mult, imi provoaca o sila de neimaginat. Personal, sper si cred ca viata ei in muzica nu va fi mai lunga decat o zi torida in Alaska, pentru ca astfel de specimene ne fac sa ne gandim tot mai mult la ceea ce se s-a ajuns in muzica. Un mare pas in fata de la 2 Pac la Lil Wayne, de la Freddy Mercury la Bieber. Ca sa-mi sustin afirmatia va las sa urmariti, audiati cu maxim interes cel mai recent videoclip al dansei, intitulat, oarecum sugestiv, Stupid Hoe. Cu greu cred ca asa ceva se poate numi in conceptia multora muzica.  P.S.: Ignorati lipsa diacriticelor, scriu de pe un laptop pe moarte, a carui tastatura cu greu mai raspunde la comenzi. Ca sa va imaginati despre ce e vorba, am petrecut 30 de minute scriind lucrurile astea. N-aveti idee cat de greu e sa scri fara ajutorul backspace-ului si enter-ului (au renuntat sa functioneze, la unison cu tastele care tin loc diacriticelor !!! ) (nu pot sa las spatiu intre ce am scris si video pentru ca nu pot apasa ENTER)  asadar liniuta --------------------------------------------------------------------------------------------------------------                                                                                                                         

100 de goluri în 17 minute

Un video fain de tot cu cele mai frumoase goluri înscrise în fotbalul mondial de-a lungul anului ce s-a încheiat. Chiar dacă probabil n-o să fiţi pe deplin de acord cu ordinea, apreciaţi efortul de a le pune pe toate într-un filmuleţ HD bine realizat. Enjoy!

Dragă Nuţi,

Cam aşa se face un videoclip de promovare. Dacă tot vorbeam zilele trecute de acest lucru, fie el şi la un nivel mai mic. Pentru că ceea ce vedem în clip e o prezentare a unei provincii (da, nu a unei ţări întregi) din Canada. Ţara aceea care stă pe capul Statelor Unite. Ţara aceea plictisitoare pe care noi românii o asociem repede cu Nadia şi cu Bute. Ţara aceea în care regăsim poliţiştii aceia frumos îmbrăcaţi în roşu şi în care se vorbeşte şi franceză şi engleză. Ţara aceea care e a doua ca suprafaţă după mama Rusie, dar care e locuită doar de vreo 35 de milioane de oameni.

La banii pe care i-ai aruncat pe frunze, cred că se putea face un filmuleţ cel puţin la fel de frumos ca acesta. Totul e să vrei, pentru că, slavă domnului, de locuri care îţi taie respiraţia, nu duce lipsă ţărişoara asta.

P.S.: Dacă noi vom avea vreodată, vreun clip de promovare care să se ridice la nivelul acestuia, aş propune ca acesta să ruleze, non stop, pe toate televizoarele, lcd-urile, led-urile, plasmele celor mai mari magazine de electrocasnice din ţară. Enjoy!

Un tată comunist

Cred că aşa voi fi eu. Şi posibil să mai fie câţiva ca şi mine, atunci când va veni momentul (în special dacă vom avea fete). Cum de am ajuns la concluzia asta? Zilele trecute discutam cu câţiva dintre prietenii mei că există posibilitatea ca noi, generaţia de acum, să fim printre cei mai cool părinţi din câţi au existat pe Terra. La urma urmei, am crescut cu toate lucrurile faine (cartoon network, tubermane, cheie la gât, gumă turbo şi muuuuulte altele), ne-am lărgit orizonturile odată cu internetul ăsta mare şi lat.  Am cerut politicos un "asl" pe mirc, ne-am uploadat poze din liceu pe hi5, am dat comentarii, mass-uri şi buzz-uri şi acum am început să dăm like-uri să postăm pe blog şi să căutăm, automat, orice, pe gugăl. 

Aşa stând lucrurile, cu ce mă mai pot surprinde cei ce vor continua "dinastia" Sav?? Cum o să mă mai vrăjească cel sau cea mică? Asta dacă e să ne referim numai la eventuale tehnici de evitare a "ordinelor" părinteşti. Nu mai vorbim de cât de trendy vom fi atunci când le vom povesti urmaşilor noştri că, pe vremea noastră, tipul ăla gras şi puţin cam bruneţel de la televizorul 4D e Alex Velea, un hipster de zile mari, ce făcea, odată, muzică "popcorn". Şi eram gata gata să îmi susţin ideea cu patos, când unul dintre amici a cugetat: "Da' ştii că noi, generaţia asta hipstăro-cocalaro-piţipoanco-bibăriană vom fi un paradox??". "No, la asta nu m-am gândit nicidecum.Cum de?", zîc eu cu o sprânceană ridicată. "Păi noi vom fi mai comunişti ca hăi ce-i duc trandafiri lu' nea Nicu în fiecare an de Sfântul Ion. Un soi de Kim Jong-Un. Aşa vom fi cu copii noştri". "Păi ăsta-i paradoxu' paradoxurilor. Noi, cei ce ne-am născut după Revoluţie să fim mai comunişti decât bătrânii din staţia de tramvai?", zîc şi mai intrigat. "Da, NOI. Gândeşte-te un pic şi uită-te în jurul tău, la tot ce se întâmplă. La câte vedem şi la câte ştim, copiii noştri vor ieşi din casă la fel de des ca liliecii la lumină..."